Camionul oprește lângă bloc. 40 de cutii de gresie, șoferul vrea semnătură, două apartamente din același bloc așteaptă material, iar pe trotuar două cutii sunt crăpate. Avizul spune 42. Semnezi „primit integral” și urci pe șantier, și mâine nu mai ai cu cine vorbi despre ce lipsește.
Recepția materialelor pe șantier nu e o oprire enervantă la mijlocul zilei. E minutul în care cantitatea, culoarea și proiectul încă se pot prinde. După ce pleacă șoferul, discuția se mută pe telefon, și acolo pierzi aproape mereu.
Ce scrii înainte să plece
- Numele materialului, culoarea dacă există și cantitatea pe care ai numărat-o
- Pentru care proiect sau apartament a fost descărcat
- Numele furnizorului și numărul avizului
- O poză cu stiva și cu avizul, inclusiv cu ce e spart
- Diferența: ce s-a comandat, ce spune avizul și ce s-a descărcat de fapt
În exemplu: s-au comandat 40, avizul spune 42, numărătoarea e 38 întregi și două crăpate. Scrie asta pe aviz, sau într-o poză cu el și cu numărătoarea ta, și spune-i furnizorului în aceeași zi. O semnătură pe „primit integral” închide partea ușoară. Ce rămâne e o ceartă despre memorie.
Două șantiere, un camion
Când e deschisă mai mult de o lucrare, materialul pentru Herzl care ajunge în apartamentul de pe Bialik strică bugetul și clientul. Poza cu stiva are nevoie de numele locului, sau de o notă cu adresa pe cutie. „Gresie gri” fără apartament nu ajunge când două culori apropiate stau pe două proiecte.
Dacă o parte din livrare e a altei lucrări, desparte-o în notă chiar atunci. Nu „o separăm mai târziu la birou”. Mai târziu cutiile sunt deja deschise.
Când vine factura
Compară trei lucruri: ce s-a comandat, ce s-a descărcat la poartă și ce spune factura. O cantitate pe factură mai mare decât ce a coborât din camion nu e „destul de aproape”. Un preț pe cutie mai mare decât oferta furnizorului are nevoie de o privire înainte s-o aprobi, nu după ce banii au plecat.
Materialul spart scris la poartă stă pe linia de credit. Fără notă, furnizorul trimite factură pe 42 și tu ții minte că „câteva erau sparte”. Asta nu e un număr cu care să te cerți.
Cine primește materialul
Un singur muncitor răspunde de recepție în ziua aia. Nu „cine e liber”. Când toți sunt liberi, nu numără nimeni. Omul ăla știe ce s-a comandat, îl ține pe șofer până la numărătoare și scrie diferența înainte de semnătură. Durează câteva minute. Căutatul a zece cutii a doua zi durează o oră, și uneori ziua echipei.
Când ajunge echipa și nu are cu ce lucra
Varianta scumpă a lui „comanda parcă a ajuns” e o echipă de placare care urcă în apartament și culoarea e greșită, sau lipsește o treime din cantitate. Plătești o zi scurtă, îi muți pe alt șantier dacă ai unul, și pierzi intervalul. Nota de la poartă de ieri ar fi arătat asta înainte să vină.
De aceea închide recepția în aceeași zi, nu când vine factura la sfârșit de lună. Factura verifică nota. Nu o înlocuiește.
Nota rămâne la lucrare: cantitate, furnizor, aviz și ce lipsește. Când vine factura ai cu ce s-o verifici, și echipa nu stă a doua zi în fața unei stive care nu e a apartamentului ăsta.