Instalatorul a terminat baia ieri. În dimineața asta faianțarul vrea să înceapă. Țevile încă se văd, panta scurgerii e la vedere, iar punctele electrice sunt marcate cu bandă. Dacă peretele se închide azi și peste o lună apare o scurgere, nu ai cum să vezi care îmbinare a cedat fără să desfaci o placă. Pe șantier asta înseamnă să spargi finisajul nou, să plătești din nou manopera și să-i explici clientului de ce baia intră iar în lucru.
O poză a lucrării ascunse nu e podoabă. E singura urmă a ceea ce stă în spatele finisajului. După ce tencuiala, placa sau faianța acoperă instalația, cearta trece pe memorie. Instalatorul spune că panta era bună, clientul spune că scurgerea n-a fost acolo, iar tu plătești deschiderea. Fără imagine, fiecare pune țeava unde îi convine, iar gaura se deschide lângă locul bun.
Ce fotografiezi înainte să se închidă peretele
- Peretele sau pardoseala întregi, ca să recunoști camera
- Fiecare traseu de țeavă, cu îmbinarea și sensul pantei
- Punctele electrice și traseul cablului, dacă încă e deschis
- O ruletă sau tocul ușii în cadru, ca locul să fie clar mai târziu
- Data în notița de lângă poză, și care apartament
O poză largă și trei de aproape ajung. O sută de poze ale aceleiași îmbinări nu ajută. Cea largă spune care perete. Cea de aproape spune care îmbinare. Dacă există o probă de presiune sau o probă de inundare, fotografiază manometrul sau apa de pe pardoseală, nu doar țeava uscată. Notează valoarea și ora. Un ac în verde, fără număr, nu răspunde când cineva întreabă, peste săptămâni, dacă proba a ieșit cum s-a stabilit.
Scrie cine a făcut lucrarea
O poză fără nume e jumătate de urmă. Scrie meseria, numele antreprenorului și că lucrarea era gata de acoperit. Dacă aștepți ca clientul sau dirigintele să se uite înainte să închizi, scrie și asta, și nu acoperi până n-au văzut sau până n-a trecut data stabilită. Numele din notiță oprește luna viitoare fraza că instalația era a altcuiva.
Un rând lângă poze: baie, Herzl 12, etajul doi. Apă și scurgere la vedere. Instalator: Avi. Gata de acoperit marți, după proba de etanșeitate. Dacă proba nu s-a făcut, peretele rămâne deschis. Acoperirea înainte de probă economisește o dimineață și costă o săptămână când deschizi din nou. Placa, adezivul și prima manoperă se pierd în același loc.
Când ceva cedează mai târziu
O picătură sub chiuvetă, la șase săptămâni după predare, e altă lucrare decât o picătură pe care încă o vezi. Cu poza știi traseul, deschizi o placă în loc de trei și îi arăți clientului ce era acolo în ziua în care ai închis. Fără poză, toată zona umedă e suspectă, iar clientul aude că ne uităm, nu că e îmbinarea asta. Diferența e o dimineață de deschidere față de două zile în care ridici pardoseala ca să cauți.
Păstrează pozele la lucrare, nu într-o galerie personală care dispare când un muncitor își schimbă telefonul. Următorul de pe șantier, sau tu peste șase luni, trebuie să deschidă lucrarea și să vadă peretele înainte să fie închis. Același obicei merge la un tavan înainte să-l acopere placa, la o pardoseală înainte de șapă și la o ghenă înainte să fie închisă. La tavan poza largă arată traseul patului de cablu; la șapă, cota scurgerii; la ghenă, ce a rămas înăuntru înainte de capac.
Minutul dinainte să acoperi e minutul pe care încă îl ai. După aceea rămâne doar ce a fost scris.